O lacrimă de dorul tău,
Urge pe obrazul meu,
În mintea mea te port mereu,
Plâng și mi-e tare greu.
O lacrimă de dorul tău,
Urge pe obrazul meu,
În mintea mea te port mereu,
Plâng și mi-e tare greu.
Am sperat ca tu mă poți iubi,
Și mereu cu mine tu vei fi,
N-am știut că-i să mă părăsești,
Și că de la mine ai să pleci.
Am sperat ca tu mă poți iubi,
Și mereu cu mine tu vei fi,
E prea târziu să pot acum,
Să te întorc din drum,
Chiar de-aș vrea,
Nu are rost,
Nu va mai fi ce-a fost.
N-am știut că vrei să pleci
Și că ai să mă părăsești.
E prea târziu să pot acum,
Să te întorc din drum,
Chiar de-aș vrea,
Nu are rost,
Nu va mai fi ce-a fost.
Eu te las să pleci,
Să faci ce vrei,
Dar te rog să uiți de ochii mei,
Să uiți tot ce pe noi ne-a unit,
Pleacă, du-te și să fii fericit.
Eu te las să pleci,
Să faci ce vrei,
Dar te rog să uiți de ochii mei,
Să uiți că noi ne-am iubit,
Pleacă, du-te și să fii fericit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unei despărțiri. Naratorul își lasă partenerul să plece, dar îl roagă să uite de trecut și să fie fericit, deși el/ea suferă enorm.