De pe Volga din sus
Crivățul mi-a adus
Chipul tău ce credeam c-am uitat
Din dureri ce n-au apus
Din speranțe ce s-au dus
Am plămădit tristeței mele un cântec.
Tu nu știi să iubești!
Căci tu n-ai inimă!
Ți-am fost un joc,
Un joc nebun.
Ai știut să chinuiești
Și-n a mea inimă
Rămâne un foc
Ce nu ți-l spun
Privirea ta e atât de credincioasă
Inima ta, e atât de mincinoasă.
Tu nu știi să iubești!
Căci tu n-ai inimă!
Ți-am fost un joc,
Un joc nebun.
Tu nu știi să iubești!
Căci tu n-ai inimă!
Ți-am fost un joc,
Un joc nebun.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea provocate de o iubire neîmpărtășită și de trădarea suferită. Naratorul acuză persoana iubită că nu știe să iubească și că l-a folosit doar ca pe un joc, lăsând în urmă un foc mocnit în inimă.