1. De-aș fi și flămând și hoinar în lumea asta mare
Le-ar plăcea dușmanilor, lume dragă mea
Dar eu nu sunt cum vor ei, of, dușmanii mei
C-am muncit, Doamne, cât trei, lume dragă mea. x2
Refren:
Șapte ani de-acasă, dacă nu-i ai
Poți să ai pe masă și struguri din Rai
Să câștigi pe zi, cât altu’ într-un an
Dacă nu ești om, rămâi tot m-rlan.
2. Am avut la bătături în palmele mele
Și picături de sudoare cât cerul cu stele
Necazul și supărarea mi-au prins bine-n viață
Doar cine-a trecut prin ele, nu-ți râde în față.
Sensul versurilor
Piesa subliniază importanța educației și a valorilor morale primite în primii șapte ani de viață. Indiferent de bogăția materială, fără o educație adecvată și un caracter puternic, omul nu se poate realiza pe deplin și riscă să rămână un om de nimic. Munca și greutățile vieții sunt văzute ca un factor pozitiv în formarea caracterului.