Am luat trecutul în balon, mă-ndrept spre alt tărâm
Băsescu președinte: să te ferești de omul șpan
După 40 de ani de muncă mama are-o pensie
De parc-a pus gresie, nu profesor de profesie
În fața blocului arată tot ca-n ’90
Cu prea multe la caiet când trece vânzătoarea, pleci
Am 5 albume scoase, două care-s chiar tari
Întreba publicul: „Iantu, nu vrem să fim milionari!”
Nu-ți place Ceilalți, n-o iau ca pe-o insultă
Lasă vrăjeala! Toate gusturile se discută
Lasă vrăjeala! Copilăria ta model
Dacă existau calculatoare pe-atunci, eram la fel
Da, am tocit teniși la fotbal, acum mergi cu ei în club
Și-am purtat 3 ani jumate aceeași geacă de blug
E tragic! La mine-n oraș se bagă magic
Iar eu fumez pe balcon la 25 de ani, nostalgic.
Venim din altă lume unde totu-a stat în loc
E viitoru-n joc, vrem totul sau deloc
Răsună tare „LIBERTATE” din piepturi de fier
Ridică pumnu’, tinere, de-aici de jos spre cer.
Aici știm ce-i sărăcia mai bine ca oricine
Băieții n-aveau multe, dar ce n-aveau luau de la tine
Fetele-au vărsat lacrimi de mama prea devreme
La vârsta când faci teme, speriate c-ăla micu’ geme
Cunosc inimi gemene, banu’ n-are loc, e germene
Suflete de piatră, un vers sculptează-n cremene
Nu luăm nimic cu noi, dar poate poți să oferi
Măcar 50% din ce ți-ar plăcea să ceri
Parcă ieri jucam ascunsa cu ceilalți copii
Azi ne-ascundem unii de alții c-avem datorii
Cei mai mulți plecați afară nu mai sună-n țară
La părinți, fii cu grijă zilei de-a doua zi
Tu nici nu știi ce-nseamnă să nu ai viitor
Sub tricolor, o nație educată de televizor
Trezeste-mă în zori și spune-mi c-a fost un vis
Paradis, da’ pan’ atunci multe de scris, de zis ca…
„Te iubesc” am zis o dată, credeam că o iubeam
Eram copii proști pe-atunci, da’ ce frumoși eram
Mi-am zis că tre’ să fac bani, nu să mă vând pe 2 lei
Și să rămân mereu tânăr ca omu’ meu 5 lei
Mi-am văzut prietenii plecând urmărind un vis
Mi-am văzut prietenele plângând și mi-am promis că
N-o să mai fiu de vină, cognacu’ ăsta alină
Iar căsătoria e o formalitate de duzină
Uneori mă surprind uitându-mă pe geam în zare
C-am sufletu-n zale, nu-mi vreau numele-n ziare
Vreau o mică fărâmă din ce visam când eram mic
Când cădeam mereu și găseam puterea să mă ridic
Vreau să te comporți cu natura de parcă-ți pasă
Ca la tine-n casă, nu fa mizerie ca-i la tine-n casă
Și mai vreau să dai piesa asta tare, prietene
Timpu-i apă, trece el, noi am fost pietrele
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, a schimbărilor sociale și a dificultăților vieții în România, dar și asupra speranței și a dorinței de a schimba viitorul. Este o analiză critică a prezentului, cu o privire nostalgică spre copilărie și visele pierdute.