C. R. B. L. – Romanul N-Are Noroc

Intro:
Într-un decembrie însângerat
Am asistat la un omor televizat
Cum Porcea-Împărat a fost examinat
Niște soldați pe sus l-au luat
Cu mâinile la spate l-au legat
Și apoi l-au înjunghiat
Deloc stilat
Și l-au lăsat să zacă lat
Și l-au filmat și când cu el au terminat
Cu toții în cor ei au strigat ‘Executat’
E-adevărat,
Nu mint, așa s-a întâmplat
Rostesc cu autoritate
De un lucru judecat
Și mi-e silă
Mă gândesc că n-a murit doar unul
Îmi amintesc îngrozit că în ziua aia a fost Crăciunul!
I:
Ce-ți doresc eu ție, flămândă Românie
Să m-asculți, să vezi ce scrie în poezie
Îți doresc să nu te mai lași niciodată f****
Din ’90 încoace ai devenit o slută
Din nou fanarioții la putere
Și porcii ăștia lacomi trec ușor peste putere
Ne-au aruncat în beznă ca să facă ei avere
Ba, amintiți-vă că noi suntem poporul vostru
Și niciodată orice-ar fi n-o să fim popa-prostu’
E dreptul nostru să vă cerem socoteală
E dreptul nostru să-nvățăm adevărul la școală
Iar datoria voastră e să ne conduceți cu morală
Mai nou, drag popor, ești măsurat în bani
Porcii ne-au mâncat cultura în doar 15 ani
E lamentabil că sunt incapabil
Să nominalizez un singur politician capabil
Când vorbesc devin automat indezirabil
Mizerabil, mă simt formidabil când predic adevărul
Politicieni, v-ați cam vândut poporul
Prin vile, pe vile, mai nou vă dăm pastile
Și păreri subiective
Primim directive dar terminăm facultăți și n-avem perspective
Trăim doar stări contemplative ca să ne treacă urâtul
Avem copii de 15 ani care nu-și cunosc trecutul.
Refren (x2):
Romanul n-are noroc, dar se pricepe la tot
Fură ștampila de vot și-o poartă ca pe-un breloc
Și totuși umblă fără chei
Că n-are casă, n-are mamă, n-are bani de femei..
II:
Ce-ți doresc eu ție, fecioară Românie
E să te cuprindă acum un acces de nebunie
Și să tuni și să fulgeri de mânie
Că un popor atâta timp e târât în sclavie
Mi-aduc aminte, am învățat pe la istorie
Că t****** ca tine cresc în pom după glorie
O, [Nume], regimul paramilitar
Iubești tot ce e deficitar
Mai găunos, și mai perfid decât sistemul bugetar
Ce, nu ți-e clar?
15 ani, noi dobitocii, ei desaga pe-un măgar
Stai să respir măcar, trag prea mult aer
Fac amigdalite iar, caut adevărul în zadar
Sunt beat de fericire ca Icar
Te-ademenesc ca un mascul de Colibri cu nectar
Tot nu ți-e clar?
Poporul nostru e bolnav, vrem alt sistem imunitar
Exemplu, la alegeri a fost lucru necurat ca maidanezii
În Piața Sfatului s-au adunat și au lătrat
S-au [Nume] la noi stăpâni s-au închinat
Dar ce păcat, ce gest necugetat
Că s-a votat și președintele ales a fost înlăturat
De grupul comunist care conduce acest stat.

Sensul versurilor

Piesa este un strigăt de revoltă împotriva corupției și a problemelor din societatea românească. Artistul critică clasa politică și îndeamnă la schimbare și la conștientizare.

Lasă un comentariu