C. I. A. – Băieți Ca Noi

Byga:
Zic așa..
Stau pe un scaun la cap,
Mă gândesc la viață,
La câte zile au trecut, la câte mai am în față.
Un strop mai e-n pahar, s-am terminat naveta,
Am renunțat să fug de griji, că nu-mi permite silueta.
Ador femeile, ador să adorm cu ele-n pat,
Dimineți mahmure pe un cearceaf curat.
Se-ntâmplă multe, consumăm scuze,
Încearcă totuși să-mi citești pe buze.
Iubesc să mă regăsesc târziu în noapte,
La mese pline de sticle goale, pahare sparte.
Nu neg ce sunt, mă vezi mereu fumând,
Mereu cântând, mereu râzând.
Poate anormal, însă rămân un roman normal,
Însoțit de un stil natural.
Nu vreau decât să mă simt că trăiesc
Și dau fără număr cu #31#.

Rashid:
Băieți d-ăștia ca noi
Ce vin cu lucruri noi
Aduc un suflu mult prea, prea, prea, prea proaspăt pt voi..

Phila:
Iau beat-ul după mine, zic OOOOOO
Să ne țineți minte, cântăm EEEEE
Exploziv pe scenă, zic AAAAA
Am înnebunit lumea de tot.

Puya:
Byga, bagă pe beat, Alex.
Sunt în ton,
Hai lasă că nu tre’ să merg la Eurovision.
Că nici pe la radio noi nu mai intrăm,
Doar pe scenă de la show-uri ne destrăbălăm.
Dăm cu plăcere în lucruri mărunte,
Că în altele n-avem în p**a mea de unde.
Sătul de toți expirații ce ne vizitează,
Gen „doctoral”, tare mă enervează.
Fiți pe fază că bate priza,
E un suflu nou ce a depășit criza,
Nu îmi fac valiza, îmi place-aici
Că am fost obișnuiți cu greu de mici,
Hey you, vedea-m-ai în Caraibe
La plajă să stau cu două p*z*e foarte naive,
Până atunci, așa cum v-am obișnuit,
Lansăm ceva 100% nou pe beat..

Rashid:
Băieți d-ăștia ca noi
Ce vin cu lucruri noi
Aduc un suflu mult prea, prea, prea, prea proaspăt pt voi..

Phila:
Iau beat-ul după mine, zic OOOOOO
Să ne țineți minte, cântăm EEEEE
Exploziv pe scenă, zic AAAAA
Am înnebunit lumea de tot..

Rashid:
Personal nu mă regăsesc în alte persoane,
Reprezint acel băiat cu toane dintre „betoane”.
Eu abuzez de stil, boxe și microfoane,
De platane, beat-uri, rime toate de milioane.
Fără
efort prea mult intervin pe piesă,
Nu mă găsești la pagina de mondenități în presă,
Că nu am zgarda de platină,
Nu sunt făcut să port lesă,
Dar am doza de pracma,
Din ce în ce mai intensă.
Și avem câte puțin din toate,
Învață să apreciezi stilo’ carismatici,
Chiar flegmatici,
Ca DeNiro sau Al Pacino,
Sângele apă nu se face,
În venă sângele-i latino.
E clar ca lumina zilei care învață-un gajo dilo,
Am fost învățat să spun lucrurilor pe nume,
Să fac doar ce simt, ce vreau, nu țin cont de lume.
Și-ar fi bine să nu crezi chiar tot ce se spune,
Ascultă muzica să vezi dacă vorbele-s pe bune…

Rashid:
Băieți d-ăștia ca noi
Ce vin cu lucruri noi
Aduc un suflu mult prea, prea, prea, prea proaspăt pt voi..