C. I. A. – Altfel

Rashid:
Ai mulți oameni în jur
Și totuși tu te simți atât de singur, sigur,
În viața personală totul, totul-i tabu,
Iar cel de pe ecran clar, clar nu ești tu
Nu, nu, nu,
Tu, tu, tu,
Tu nu porți ochelari când plouă,
Și plouă atât de des aici în Craiovița Nouă,
Tu, tu, tu știi să-mparți lumea în două
O parte-i grădina Zoo, o parte-i Spitalul Nouă
Asta-i o lume nebună, nebună, nebună
Și eu sunt singurul nebun care-și asumă să v-o spună
Viața-i o glumă proastă da’ rămâne o glumă
La care nimeni nu râde, toți trag cu dinții și-adună
Totul, că totul se reduce la sol,
Cât dai, că dai, care-i salariul pe o lună?
Visezi la un sfârșit de săptămână,
În 5 din 7 zile vezi câtă viață-o să-ți rămână.

REF:
Sunt înconjurat de-o lume care nu mai vrea să vadă,
De-o-ntreagă lume ce refuză să mai creadă
Că se poate și-altfel, da se poate și-altfel,
Nu tre’ să fie la fel.

Byga:
Privesc de undeva de sus,
Nu c-aș avea vreun avantaj
Ci doar c-apartamentul meu e chiar la ultimul etaj
Și privesc de sus în jos, relaxat, dar mai mereu curios
Văd un mare furnicar, pe-oricare bulevard
Mă simt un cronicar, martor ocular când viața-i un joc de hazar
Expeditor, destinatar în intersecții
Destine cu destinații-n atâtea direcții.
Hai să-ncercăm un exercițiu
Să cerem vieții un simplu armistițiu.
Putem oare-ncerca ostilitățile, gata cu greutățile?
Cam cât de gratuite pot fi răutățile?
Și suntem ce consumăm da’ nu ne-avem ca frații
E-o societate de consumuri de ne mâncăm unii pe alții
Totuși tre’ să ne descurcăm
Viața-i simplă de fapt, oare de ce ne-o complicăm?

REF:
Sunt înconjurat de-o lume care nu mai vrea să vadă,
De-o-ntreagă lume ce refuză să mai creadă
Că se poate și-altfel, da se poate și-altfel,
Nu tre’ să fie la fel.