Viața e o luptă, trebuie să rămâi în viață
Nu privi în urmă, inamicul e în față
Își zice viitor, destin sau soartă
Eu îi zic profitor meschin de poartă
Pe unde nici nu visam, pe unde nu mă vedeam
Mi-aduc aminte cum râdeam de tot ce mi se întâmpla
Și nu regret nimic, încerc să învăț din tot, încerc să mă implic
Am căutat să mă bucur de ce-mi oferă
El îmi dă loc de muncă, vreau carieră
El îmi dă o femeie, eu vreau familie
Îi cer o casă, el îmi dă o cochilie
Negociem așa de ceva vreme
Îmi dă bătăi de cap, eu îi dau migrene
Tu nu te teme, o să-i iau și ce n-are
Aici e care pe care, nu-i loc de resemnare.
Tocmai posibilitatea să-ți împlinești un vis face viața interesantă, și când tu vrei ceva cu adevărat, tot universul conspiră la realizarea dorinței tale.
Senin privesc atent, mă uit în trecut, mă uit în prezent
Inspir adânc, nu vreau să mă mai plâng
Accept împăcat, sunt ceea ce sunt
Băiatul alor mei, pustiul lor mereu
Sunt nepot și văr și frate, prieten tot eu
Ce trai dulce-amărui, oricât ar fi de greu, nu sunt al nimănui
Totuși mă doare când mi-e dor
Cât de inconștient pricepeam în viitor
Ușor-ușor s-a dovedit atât de înșelător
Ca să le faci cu cap, fă-le la vremea lor
Că sunt regrete, dar sunt degeaba
Uneori graba chiar strică treaba
Tu bagă la cap și nu te teme, mai bine mai târziu decât prea devreme.
Că viața-i grea, nu sunt primu’ care o simte, ori primu’ care o-ndură, ori primu’ pe care-l minte
E totu-n ceață, nu mai văd limpede
Ce-am făcut să am parte doar de clipe de
Care vreau să uit instant, nu e deloc riscant că sunt deja distant
Din start constat că n-am cum să răzbat
Atâta timp cât cred că în zadar mă zbat
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta constantă cu viața și obstacolele întâmpinate. Vorbitorul reflectă asupra trecutului, regretelor și a importanței de a învăța din experiențe, subliniind dificultățile și eforturile necesare pentru a depăși momentele grele.