C.I.A – Protest.
Refren:
Libertate în exprimare,
Și cuvânt.
Egalitate-ntre oameni,
Doar o vorbă-n vânt,
Și dacă toate,
Ar fi gratis pe Pământ,
Oare câți dintre noi,
Nu și-ar dori mai mult?
x3
Rashid:
Sunt sătul de voi,
N-am nevoie de voi,
Sunt sătul să fiu sărac,
Și cu nevoi,
Spun destul,
Am fost mințit, furat,
Apoi, ca să-mi permit,
Să vă mai cred, s-o credeți voi.
Zici nu lua mită,
Da’ ești primu’ care-o ridică,
Apari pe sticlă,
Spui, sunt persoana potrivită,
Lumea e plictisită,
Sătulă să-nghită momeala,
S-o-nghită, nu se mai lasă prostită.
Să fii român e-o aventură,
Înzestrat de natură,
Cu calități reale,
De pugilist pentru centură,
Ai o bărbie dură
Și-un ficat de fier,
Brațe de oțel,
Muncite pe șantier,
Ești român,
Ești sătul de adrenalină,
Muncești fără odihnă,
Alergi parcă n-ai splină,
Sătul să vă car în spate,
Hoția și lăcomia.
Sunt sătul de toate astea,
Da’ nu-s sătul de România.
Refren:
Libertate în exprimare,
Și cuvânt.
Egalitate-ntre oameni,
Doar o vorbă-n vânt,
Și dacă toate,
Ar fi gratis pe Pământ,
Oare câți dintre noi,
Nu și-ar dori mai mult?
x2
Byga:
Nu, noi am uitat că suntem liberi,
În țara asta,
Făcută cadou de tine,
Și n-am fugit printre străini,
Am rămas aici,
Indiferent de cât de greu,
Indiferent de câte piedici.
Phila:
Suntem sătui de pile,
De posturi aranjate,
Câte vile, terenuri,
Toate furate peste noapte.
Sătui de-atâtea abuzuri sau combinații,
(Ne fac să ne ducă-n spate alte generații).
Byga:
Sătui de mentalitate,
De ambulanțe-ntârziate,
De familii ce muncesc
Doar să plătească rate.
De birocrație,
Și funcționare supraponderale,
De medicamente scumpe,
De șpaga din spitale.
Phila:
Sătui de bugetu’ administrat de bișnițari,
De mărunțișu’ dat momeală pentru pensionari.
Byga:
Sătui de criză, ca scuză
Pe voi v-amuza,
Că după aproape 20 de ani,
Lumea tot e confuză.
Phila:
Sătui de lăcomie,
De corupția-n justiție,
De preoți excroci,
De poliția, miliție.
Sătui de media,
Intoxicarea noastră,
Dar nu sătui de-ajuns,
Încât să ne goniți de-acasă.
Byga:
O să milităm mereu,
Pentru drepturi fundamentale,
Fie c-o să fie-n stradă,
Sau pe instrumentale,
Și deși sătui, sătui
Să fim sătui,
Noi suntem cei mulți,
Dar n-o să fim proștii nimănui.
Refren:
Libertate în exprimare,
Și cuvânt.
Egalitate-ntre oameni,
Doar o vorbă-n vânt,
Și dacă toate,
Ar fi gratis pe Pământ,
Oare câți dintre noi,
Nu și-ar dori mai mult?
x3
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de corupția, inegalitatea și lipsa de libertate din societate. Artiștii își declară saturația față de promisiunile neonorate și abuzurile sistemului, dar își afirmă hotărârea de a lupta pentru drepturile lor.