Am două umbrele,
Fac ce vreau cu ele;
În orice situație,
Îmi dau satisfacție;
Dacă uit o umbrelă,
Tot mai am o umbrelă,
Care, dacă plouă-i ca nouă.
Dacă fata-i frumoasă,
Las umbrela acasă
La ea
Și a doua zi, chiar dacă nu-i nimeni,
Tot găsesc ceva:
Umbrela mea.
Țin acasă-o umbrelă,
La servici o umbrelă
Dacă-ncepe ploaia-i,
Tot aia.
Umbrela de-acasă
E cea mai frumoasă,
Umbrela cealaltă
E spartă.
Când am umbrela la mine,
De-obicei nu plouă deloc
Și de-aia se tot întâmplă că uit umbrela
Din loc în loc,
Din loc în loc,
Loc în loc..
Am două umbrele,
Fac ce vreau cu ele
În orice situație.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de independență și optimism al naratorului, care are întotdeauna o soluție la îndemână, simbolizată de cele două umbrele. Chiar și în situații neprevăzute, găsește o modalitate de a se descurca și de a vedea partea bună a lucrurilor.