Seara Crăciunului nost’
Mare bucuria fost
Și-a fost bucurie-n lume
De-i așa mare minune.
Iosif cu Sfânta Marie
Au mers în călătorie
Și-ajungând într-un oraș
Au cerut puțin locaș.
Ca s-o lase să se culce
Noaptea-n stradă să n-o-apuce
Dar oamenii din cetate
I-au răspuns cu răutate.
Du-te, du-te și ne lasă
Că n-ai loc la noi în casă.
Atunci Preasfânta Fecioară
Ieși din oraș afară.
Năcăjită și-ntristată
A intrat într-o poiată.
În poiata cum intra
Pat de fân își pregătea,
Pe Iisus Domnul năștea.
Copilul de frig plângea
Maica Sfânta-așa-I grăia,
Maica Sfânta-așa-I grăia:
Taci Fiule, taci cu mine
Că Tu suferi ca și mine
Căci în lume ai venit
Și ai tăi nu Te-au primit.
Și de-acum până-n vecie
Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
Mila Domnului să fie!
Sensul versurilor
Piesa descrie călătoria Fecioarei Maria și a lui Iosif, refuzul oamenilor de a-i primi și nașterea lui Iisus într-o poiată. Subliniază suferința lui Iisus și mila divină.