De când Domnul s-a născut,
Și pământul s-a făcut,
Și cerul s-a ridicat
Pe patru stâlpi de argint,
Mai frumos împodobit
Tot cu stele mărunțele.
În mijlocul stelelor,
Șade Maica și cu Fiul.
Fiul plânge, Maica-I zice:
Taci, Fiule, nu mai plânge,
Că Ți-oi dărui eu Ție
Două mere, două pere,
Și scaun de judecată,
Ca să judeci lumea toată;
Să dai drepții la dreptate
Și strâmbii la strâmbătate.
Cei din casă să trăiască,
Pe noi să ne dăruiască.
Sensul versurilor
Piesa descrie nașterea lui Iisus și rolul Maicii Domnului. Ea promite dreptate divină, unde cei drepți vor fi răsplătiți, iar cei nedrepți vor primi pedeapsa. Versurile invocă binecuvântări asupra celor din casă.