Fă-te vesel, domnu bun,
Domnului bun,
Ca va vin junii buni,
Junii buni colindători,
D-uspaciorii lui Crăciun,
Lui Crăciun celui bătrân.
Dalea dansu-ncă-i cu ei,
Dale dansu-i îmbrăcat
În veșmântu-i mohorât,
Lungu-i lat, prejur pământ,
Pe la poale polarit,
Pe la margini mărginit,
Împrejur de mânecele
Luce stele mărunțele ;
Între doi umeri d-ai lui,
Luce-mi doi luceferei.
Da’ din față și din dos,
Da’ din față ce mai luce?
Luce soare cu razele.
Da’ din dosu-i ce-i mai luce?
Luce-i luna cu lumina.
Cest domn așa grăia:
– Veniți, voi junii buni,
Veniți lin, mai catilin,
Ca soarele prin senin,
Și săriți în cea grădină
Ca-n grădina-i o stupină
Și-n stupina o fântână,
Și-n fântâna-i apă lină.
Apă-n vedre veți lua,
Rupe-un fir de trandafir
Și-un stâlpsor de busuioc,
Și-mi veniți voi, junii buni,
Rourind și prourând,
Cu vadra mai greu ploând,
Ca mi-s sfinții adormiți,
Și sfinții s-or deștepta,
Porțile vor descuia,
Jupânesei mese-ntinide,
Fete mari faclii d-aprinde.
Gazda-n casa ne-a primii
Și bun dar ne-a dăruit
Un colac de grâu curat.
Sensul versurilor
Colindul descrie venirea junilor colindători care aduc binecuvântări și prosperitate. Ei sunt primiți de gazdă cu bucurie și daruri, simbolizând generozitatea și spiritul sărbătorilor de iarnă.
