Bărbații-s făcuți din carne,
Femeile – din oțel,
Ar fi trebuit să fie invers,
Dar Dumnezeu mai greșește și el..
Femeile zic că-s din carne,
Bărbații că-s din oțel,
Și de-aia e noaptea-ntuneric
Și viața e un hotel..
Ca nisipul femeile sunt,
Le ia pe sus orice boare de vânt
Și-napoi nu mai vin nicicând..
Ca nisipul femeile sunt!.
Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasă în ele te prinzi..
Când sub pătura moale te-ntinzi
Nici nu știi cât de adânc te prinzi!.
Au ochi să te-oprească,
Și-aceiași ochi să te gonească
Curând..
Ca nisipul femeile sunt..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune dezamăgită asupra relațiilor și a naturii femeilor, comparându-le cu nisipul, sugerând fragilitate și inconstanță. Metaforele cu oțel și camere cu oglinzi subliniază complexitatea și potențialul de a prinde pe cineva în capcană.