Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Și-aș vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adâncimi de abis
Și ochii-i sunt verzi-cenușiu!.
Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Și-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci când pășește pe stradă,
Toți se întorc și-o privesc!.
Fata pe care-o iubesc e frumoasă,
Și dragostea mea tot crește,
O văd foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Și ea nu prea mă iubește..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația și dragostea profundă a naratorului pentru o fată, subliniind frumusețea ei și dificultatea de a o cuceri. Sentimentele lui sunt complicate de distanța fizică și de faptul că dragostea nu este reciprocă, generând un sentiment de melancolie.