Totul a-nceput când am ales să scriu ce simt
Eram ciutan, cântam pe unde apucam
Puneam în versuri ce trăiam și ce vedeam
Doream să fiu MC pe scenă, nu-mi păsa de faimă, bani.
I-am studiat pe cei mai buni
Ce bine se-auzea Deliktu’
Și Vexxatu-n căști de pe caseta mea
Muzica de multe ori mă tot trecea prin stări
O lume fără granițe trase între țări.
Cobori și cazi, dar ea te trece peste
Sunetele calde când ești trist sau vesel
Nimeni nu poate fi ca ea, să-ți cunoască
Toate sentimentele și ce ai în cască
Muzica mă definește ca și persoană
Nu mă judecă, ci vindecă orice rană
Am încredere în ea mai mult decât în orice altceva
Știu, nu mă va trăda.
Toate grijile se duc, vers cu vers
Simt că am mai multă forță, simt că plutesc
Îmi place, știi, să fiu surprins
Prin pasaje muzicale să mă simt destins
Am pedala apăsată, îi dau volum
Gândurile vin, le-mbin, să le compun acum
De când doream s-o zic da, sunt nebun
Dacă nu dau pentru oameni eu mă descompun.
În fine, acum te iau, te trag, te duc departe
Limpede nu poți vedea decât în tine, frate
Inima nu te minte, nu te vinde, ascult-o bine
Nu contează ce zic alții, vezi ce faci cu tine.
Vin din underground, VALI
Știi că nu mă poți păcăli
Am trecut prin foc și ploi
N-o să dau acum înapoi.
Centura pe lock, pun casca la fel
Două mâini pe volan
Pedala apăsată, pistonu’ la cer
Cu motoare turate, bara la bara, iau startu’
Ma depășesc pe mine și, după, p-altu’
Panta-i o cumpănă hardcore
Calc-o, Bumblebee, trei-doi-unu, și.
Când totu-i lejer și n-apeși pedala bine
Pierzi din start la plecare
Îți dai două palme și-ncepi să-ți revii
Pentru că vine-o pantă mai mare
Tensiunea crește odată cu ritmu’
Viteze și flow pe beat-uri de grime
Tre’ să fii mereu cu un pas în față
Sari peste hopuri și caută să lupți
Optimus Prime.
Tac, tac, tac, tac, tac
Eu cu mine pe panică, frică mecanică
N-are dinamică calea de comunicare
Dacă depinde de-o jalnică teamă letargică
Firea-mi empatică o să mă ducă către exteriorizare.
Destul îmi contest textele interioare
Față de restu-mi efasez feste esențiale
Carență, stare de pură demență
Carantină pe Tartar, turbează titanii să-i las afară.
Ca să mă bage pe mine-napoi în pământ
Tare ca Marte, moartea și Thanatos s-au ascuns
Avatar cathartic, l-am înfrânt p-Erebus
Alerg moartea, Charon pe barca
După Pythia la Delphi gonesc
Sufletu’ nu mai poa’ să tacă
Anxietatea trage tare pe coate
Crede că mai poa’ să rupă din mine încă-o parte
Zi de metrică, să pară c-ai citit și tu o carte.
De la muze citire, te-aș bate să crapi cu fața în pământ
Dacă te mulțumești tu cu tine și nu vrei să devii mai mult
Dacă teama te face să crezi că nu poți, nu te limita
Recunoaște că oamenii din juru’ tău
Sunt principalu’ motiv pentru care tu nu poți înainta.
Așa că fugi
E ok să fii singur dacă treb’e să plângi
Unde vrei, dacă vrei, să ajungi
Tu cu tine de vorbă, fără nimeni între voi
Ba, ‘ncearcă s-asculți
Cu timpu’ te prinzi de tot ce-ai pe inimă
Singur simți tu cum treci de limită
Dacă n-o faci tu, eu n-am cum
Tu pierzi, ia o pauză acum
Și du-te, caută-te, frate-miu
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre puterea muzicii de a vindeca și transforma, despre importanța autocunoașterii și despre depășirea limitelor personale. Artistul își exprimă pasiunea pentru muzică și încurajează ascultătorii să se caute pe ei înșiși și să nu se lase influențați de opiniile celorlalți.