O, da, ce prietenie!
E la fel ca și o frăție.
Eu am ajutat mereu,
Chiar și pe dușmanul meu.
Nu m-aș fi gândit vreodată
Că o să mă vândă la spate,
Că astăzi era cu mine,
Of, da, ce prietenie!
Mâine-i cu dușmanul meu,
Doar ca să-mi facă rău.
Am prieteni mai mulți de 100,
Dar când am nevoie
Nimeni nu mă ascultă,
Stau cu mine numai la beție
Și când nu, nu-l văd pe nimeni.
Stați că acuma o să vă-ncerc,
Să văd și eu cine mă ajută,
Care sare din acei 100,
Să văd cine a rămas
Să mă ajute la necaz.
Doar așa ai să vezi prietenia,
Căci prietenia adevărată
Nu se dă pe lumea toată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de prietenii care nu sunt alături la nevoie. Vorbitorul realizează că mulți dintre cei pe care îi considera prieteni nu sunt de încredere și că prietenia adevărată este rară și prețioasă.