Dă-le, Doamne, la dușmani
Căruțe pline cu bani,
Să nu se mai ia de mine,
Ca să trăiesc și eu bine.
Cu nimic nu le sunt dator,
Să meargă pe drumul lor.
Nu știu, Doamne, ce să fac,
De dușmanii mei să scap.
Eu le doresc numai bine,
Dar ei tot nu mai scapă de mine,
Și oricât aș încerca,
Tot se iau de viața mea.
Dă, Doamne, o ploaie mare,
Să coboare mulți bani grei,
Să fie atrași de ei,
Fă-i ca să se îmbogățească,
Aș vrea ca să ies din casă,
De rău să nu mă vorbească.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a scăpa de dușmani și speranța că aceștia vor fi distrași de bogăție, permițând protagonistului să trăiască în pace. Este o rugăciune pentru prosperitate, nu doar pentru sine, ci și pentru cei care îi fac rău, cu speranța că astfel va fi lăsat în pace.