În prieteni am ajuns să nu mai cred
Fiindcă în viață m-au făcut mereu să pierd
Am avut mare încredere în ei
I-am iubit, i-am ajutat ca pe frații mei..
REFREN:
Că omul bun în viață pierde
De câte ori în prieteni se încrede
Că omul bun noroc nu are
Dar să fii om în viață e lucru mare. x2
Tot ce mi-au cerut din suflet eu le-am dat
Și de bunătatea mea mereu au profitat
La mine veneau numai la cerut
Când le-am spus că nu mai am
Pe rând i-am pierdut.
REFREN:
Că omul bun în viață pierde
De câte ori în prieteni se încrede
Că omul bun noroc nu are
Dar să fii om în viață e lucru mare. x2
În prieteni am ajuns să nu mai cred
Fiindcă în viață m-au făcut mereu să pierd
Am avut mare încredere în ei
I-am iubit, i-am ajutat ca pe frații mei.
Tot ce mi-au cerut din suflet eu le-am dat
Și de bunătatea mea mereu au profitat
La mine veneau numai la cerut
Când le-am spus că nu mai am
Pe rând i-am pierdut..
REFREN:
Că omul bun în viață pierde
De câte ori în prieteni se încrede
Că omul bun noroc nu are
Dar să fii om în viață e lucru mare. x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de prieteni care au profitat de bunătatea naratorului. Subliniază ideea că, deși a fi bun este important, uneori încrederea în ceilalți aduce pierderi și suferință. Refrenul accentuează paradoxul omului bun care pierde din cauza încrederii sale.