Când n-ai să mă mai chemi
Va fi ecoul slab
Și camera de zi
Va fi-mbrăcată-n alb
Când n-ai să mă mai chemi
Va fi ceasul stricat
Și multe sensuri noi
Pe chipul hașurat
Refren:
Cântă-mi povestea
Să nu mai uiți nicicând, nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strânge-mi lucrul
Și-arată-mi drumul cel mai scurt
Du-mă aiurea
Și spune-mi că nu-ți cer prea mult.. prea mult
Când n-ai să mai deschizi
Sertarul din priviri
Rămâne-va închis
Și pradă-n tipluiri
Când n-ai să mai deschizi
Voi știi să te ascult
Prin mii de gânduri prins
În pagini de demult
Refren:
Cântă-mi povestea
Să nu mai uiți nicicând, nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strânge-mi lucrul
Și-arată-mi drumul cel mai scurt
Du-mă aiurea
Și spune-mi că nu-ți cer prea mult.. prea mult
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a păstra vie o amintire și teama de uitare. Persoana cere să i se spună povestea lor, să nu fie uitată, și acceptă orice veste, oricât de dureroasă, venită din partea celuilalt.