Am sperat să fie vis și-am mers mai departe
Dintre cei ce n-au învins cu numai o carte.
(Și) N-am lăsat urme să mă-ntorc
Funiile vremii le provoc
Cât mai e timp să mă rezem
De-ar fi să crape-am să mă tem.
Rana celui ce-am ucis mă acoperea încă
Printre cei au învins când timpul educă.
Încă mi-e simplu să respir
Chipul meu uită că transpir
Gândul mi-e ca la început
Sper să mai am pagini de rupt.
Rupt din trecut, aruncat drept în față
Scris printre ochi, am văzut cum se-nvață,
Am fost acolo, acum vreau altă viață să-ncep
Din ce mi-a rămas
Sper în senin, sper în calea din față
Știu c-am păcate,
Sper să nu mă găsească
Și sper
Ca nimeni să nu mă-ntoarcă vreodată
De unde-am rămas.
N-am lăsat urme să mă-ntorc
Funiile vremii le provoc
Gândul mi-e ca la început
Sper să mai am pagini de rupt.
N-am lăsat urme să mă-ntorc
Funiile vremii le provoc
Gândul mi-e ca la început
Sper să mai am pagini de rupt
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a lăsa trecutul în urmă și de a găsi un nou început, în ciuda greșelilor și a regretelor. Naratorul speră la iertare și la un viitor mai bun, căutând o rază de speranță în orizont.