Perverse sentimente… îmi macină prezentul
Perfuzii elementare s-au rupt
Și din mijlocul iernii
Care rod pe dinăuntru, să-ți dau
Se auzea mișcare.
Nu mai suport… minciuni liniștitoare.
Plutesc… urc sau cobor
Când obosesc… mă ascund.
Subiecte de dor…
Prezența care cere un lucru indecis
Mă trece în derivă… și mă apucă
Gânduri… tense… perverse
Și friguri intense cu corpuri
Asudate de poftă și intră
În urma mea plimbându-se
Flămânde perverse.
Și sunt unele forme și culori diferite
Într-un puls continuu, într-un puls dement.
Plutesc… urc sau cobor…
Când obosesc… mă ascund.
Subiecte de dor…
Plutesc… urc sau cobor.
Când obosesc… mă ascund.
Subiecte de dor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de confuzie și melancolie, explorând sentimente perverse și dorințe ascunse. Naratorul se simte măcinat de prezent și caută refugiu în mijlocul conflictelor interioare.