Costache Ioanid – Milioane

Milioane.
Sunt un firicel de floare
lângă crucea cu piroane.
Floare-i mică, dealu-i mare;
ce parfum să dea o floare?
Dar ca mine Domnul are milioane!
Sunt un fluier care-adună
rătăcite oi sărmane.
Când pe ceruri norii tună,
cine-aude-o veste bună?
Sunt o rază din Golgota
lângă ţărmuri de oceane.
O scânteie-n vârf de stâncă,
cine-o vede-n noapte-adâncă?
Dar ca mine mai sunt încă milioane!
Sunt un călător pe culme
străbătând meridiane.
Fraţii mei de trup şi nume
mă luară-n râs şi glume.
Dar eu am alţi fraţi în lume, milioane!
Sunt un abur care-adie
şi se pierde prin liane.
Dar în ziua ce-o să vie,
nu un om şi nu o mie,
ci ca mine-or vrea să fie milioane!
AMIN

Sensul versurilor

Piesa exprimă umilința și credința unui om simplu, care se vede ca o parte mică dintr-un întreg mai mare, dar care are valoare în ochii lui Dumnezeu. Mesajul central este unul de speranță și apartenență la o comunitate spirituală vastă.

Lasă un comentariu