Costache Ioanid – Magii de Apoi

„Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca 18:8).
De departe… de departe,
cu duh vin… cu inimi calde…
după steaua lui Avraam,
văzută de Balaam,
vin magii Cuvântului
în largul pământului,
vin magii printre ciobani,
după două mii de ani
să-ntrebe ca la-nceput:
– Oare unde S-a născut
Domnul Împăraților,
bucuria fraților,
Luceafărul zorilor,
dragostea surorilor?.
Iară unii din cetate
ies cu frunțile-ncruntate
și, privind cu gând ascuns,
magilor le dă răspuns:
– O, voi, magi din Răsărit,
nu știm, nici n-am auzit
de vreun Prunc venit din cer,
de vreun astru mesager.
În zadar mai căutați
prunci din ceruri întrupați!
Nimeni azi, în lumea noastră,
n-a văzut vreo stea maiastră
luminând vreun han bătrân,
c-un copil născut pe fân.
Totul, totul e-o poveste!
Prunc din Cer la noi nu este!.
– O, ba da, voi magi de-apoi!
Pruncul e aici la noi!
Pruncul cel din zarea albastră
e aici, în viața noastră!
Pruncul-Soare, Pruncul-Crin
e în orice piept creștin!.
El e Pruncul ce S-a dat
să ne spele de păcat!
El e Odrasla lui Isai,
ce ne crește pentru Rai!.
El ne scapă de-ndoială.
Noi n-avem o iesle goală!
El ne dă nădejde vie.
Ieslea noastră nu-i pustie.
El ne mângâie, ne-alină,
Ieslea noastră e Lumină!
El e Prunc și El e Miel
Noi cântăm mereu cu EL!.
El e Prunc și Creator,
El e Staul și Păstor!
El, din staulele noastre,
ne va duce printre astre,
de pe-acest întreg pământ,
într-un singur Staul Sfânt.
Și vom fi un singur dor,
toți o turmă și-un Păstor!.
AMIN