Strofa 1:
Hoții, când se-ntâlnesc, vor s-arate care-i mai corect
Proștii, când se-ntâlnesc, vor s-arate care-i mai deștept
Vorbind pe drept, în realitate, nu e nimeni perfect
De-aia am ajuns să facem fapte bune, pe caiet!
Iar dacă-i drept, sau nu, nu știu nici eu, nici tu
Trăind de pe o zi pe alta, simți că trăiești prezentul
Prețul pentru un ban cinstit e mare, fra’
D-aia, unii fac combinații proaste de N, luate câte K!
Bunul simț te costă, și e rar ca arta
Peste tot, vezi frați ce apar, doar când e mâncarea gata
Când n-ai niciun back-up, apelezi la „Doamne-ajută!”
E ca și cum ai scoate asul, din mâneca scurtă
Nu fac eu pe deșteptul, nici nu simt că fac parte
Dintr-o societate, care aspiră la mediocritate
Nu știm exact ce vrem, și ne pierdem esența
În lumea-n care proștii fac diferența!
Refren:
Aici, multe-s pe dos, din câte se pare
Asta-i lumea-n care proștii se aud mai tare
Hoții fură, convinși că Dumnezeu îi păzește
Alții, de la bani, se ceartă frățește.
Strofa 2:
Eu sunt eu, și calm, și când îmi fuge capul
N-accept critici de la cei ce nu-mi pot da sfaturi
Singurele lecții de viață, pe care le mai pot asculta
Sunt alea, pe care le trăiesc, pe pielea mea!
Nu de-alta, dar atunci când karma își arată colții
Și simți aerul morții, când stai la mila sorții
E ca și cum ai da pe lângă, de pe linia porții
Sau cum ajungi în trending, că te-ascultă boții!
Bunătatea te face sărac de clasă
D-aia, de cele mai multe ori, ieși mai câștigat când nu-ți pasă
Anxietatea, această frică de nimic
Zice că-i mai bine să taci, adică să te minți un pic!
Sinceritatea diferă-n funcție de interes
De azi, învăț să trăiesc iar, fără stres!
Poate calc strâmb, cam des, dar mă gândesc la progres
Eșecul-i parte din proces, bineînțeles!
Când vine orice final, am un singur gând setat:
Nu plâng că s-a terminat, zâmbesc că s-a-ntâmplat!
Cică: să-nvăț să mă pun pe primu loc – înțeleg filmul
Dar refuz, nu de-alta, dar locul ăla-i pentru fi-miu!.
Refren:
Aici, multe-s pe dos, din câte se pare
Asta-i lumea-n care proștii se aud mai tare
Hoții fură, convinși că Dumnezeu îi păzește
Alții, de la bani, se ceartă frățește
Multe-s pe dos, din câte se pare
Asta-i lumea-n care proștii se aud mai tare
Hoții fură, convinși că Dumnezeu îi păzește
Alții, de la bani, se ceartă frățește
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra paradoxurilor și nedreptăților din societate, unde valorile sunt adesea inversate. Vorbește despre importanța de a învăța din experiențele personale și de a rămâne fidel propriilor principii, chiar și într-o lume imperfectă.