Refren:
De când Domnul s-a născut,
De când Domnul s-a născut
Și pământul l-a făcut,
Și pământul l-a făcut.
Și cerul l-a ridicat
În patru stâlpi l-a răzimat.
În patru stâlpi de argint
Și frumos l-a ‘mpodobit.
Tot cu stele mărunțele,
Cu luceferi printre ele.
Și cu luna cu lumină,
Soarele cu razele.
Dar soarele unde rază?
Raze, Doamne, unde rază?
Raze ‘n vârful munților,
La fântâna sfinților.
La doi brazi îmbinați
Și ‘n tulpini întulpinați.
La tulpină depărtați,
La vârfuri amestecați;
Dar în ramurile lor,
Este-un leagăn de mătase.
Dar în leagăn cine-mi doarme?
Doarme.. om bun.
Vine-un card de rândunele
Cu glasuri de păsărele.
Și-mi cântară, ‘mi colindară,
Pe cest om bun mi-I sculară.
Vine-un card de porumbei
Cu glasuri de feciorei.
Și-mi cântară, ‘mi colindară,
Pe cest om bun mi-l sculară.
Scoală, om bun, de vezi tu,
Pruncul sfânt cum se născu.
Mititel, înfășețel,
Curge mirul după el.
Cârpele-s de flori de măr,
Fașa dalbă de mătase.
Sensul versurilor
Colindul descrie nașterea lui Iisus și sacralitatea momentului. Natura și elementele cerești sunt martori și părtași la venirea Sa pe lume, iar omul este îndemnat să se trezească și să primească vestea minunată.