Mândru joacă Petru-n raiu’
Raiu-i mândru’, luminosu’
Și tot joacă și se uită
Doar îl vede cinevare
Raiu-i mândru’, luminosu’
Da’ nimenea nu-l videre
Nu mă-dalbă, taică-sau
Raiu-i mândru’, luminosu’
Și tot joacă și se uită.
Pe Petre, Petre, fiu al mieu,
Raiu-i mândru’, luminosu’
Fă-mi și mie loc în Raiu
Loc în rai, tu, tată, n-aiu
Raiu-i mândru’, luminosu’
C-ai fost mult di rău în satu
Pa săracii i-ai sărăcit
Raiu-i mândru’, luminosu’
Pa bogații i-ai bogățit
Mândru joacă Petru-n raiu’
Raiu-i mândru’, luminosu’
Da’ nimenea nu-l videre
Nu mă’ dalbă, soră-sa le
Raiu-i mândru’, luminosu’
Și tot joacă și se uită
Petre, Petre, frate-al mieu
Raiu-i mândru’, luminosu’
Fă-mi și mie loc în Raiu
Loc în rai, tu, soră, aiu
Raiu-i mândru’, luminosu’
Ți-o fost casa lângă drumu
Pa-nsătați i-ai adăpatu
Raiu-i mândru’, luminosu’
Pa flămânzi i-ai săturatu
Mândru joacă Petru-n raiu’
Raiu-i mândru’, luminosu’
Și tot joacă și se uită
Doar îl vede cinevare
Raiu-i mândru’, luminosu’
Da’ nimenea nu-l videre
Sensul versurilor
Piesa descrie un dialog între Petru și rudele sale (tată, soră) care cer un loc în rai. Refuzul este motivat de faptele lor din timpul vieții, sugerând o judecată divină bazată pe moralitate și acțiuni.