Promisiuni, cuvinte mari, fapte scumpe la vedere,
În general, tot ce nu costă bani se oferă cu plăcere.
Cei ce ne conduc să aibă o viață fericită
Și frumoasă ca o zi de muncă neplătită.
Românii se-mprumută pentru-o viață scurtă,
Fac bani cât să-și permită să meargă și-a doua zi la muncă.
Vezi tu că-ți ocupă timpul proști de cursă lungă,
Ce se-mpiedică de cei din spatele lor la ultima rundă.
Pe unii îi vezi cum exultă când viața ta-ncepe să pută,
Se adună 10, da’ tot nu fac de-un IQ de Doamne-ajută.
Și nu există om perfect nici în povești,
Calități au toți, defectele spun cine ești.
Pentru unii nu-i bine nimic din ce facem noi,
Iar introspecția e ca și cum ar căuta în gunoi.
Toți ne schimbăm, da’ nu băgăm la cap odată:
Mai scoți omul din c****, c****a din om niciodată!.
Inteligenta tre’ să tacă să nu supere prostia,
Așa e peste tot, nu doar aici în România.
La prețul corect și sentimentele dispar,
Lume mică, curve mari.
Inteligenta tre’ să tacă să nu supere prostia,
Așa e peste tot, nu doar aici în România.
La prețul corect și sentimentele dispar,
Lume mică, curve mari.
Tre’ să reinventăm nimicul punând minciuni cap la cap,
Mai exact, originalitatea-i plagiat nedetectat.
Lumea e-n căutare de eroi noi, că noi ne vrem boși
Și-acum oricum avem cimitire pline de oameni sănătoși.
Sinceritatea e-n oameni, da’ în 1 la o 1000,
Toate trec, rămâne cine tre’ să rămână dacă e să fie.
Dac-o arzi pe ars, să ai ce vrei când vrei,
În ochii mei poți citi acel sincer „te-n morții tăi”.
1000 sunt puțini când îi ai, da’ mulți când îi dai
Și nu-ți îndeplinesc visul unui bilet de intrare-n Rai.
Eh, hai, foamea-i scumpă și n-o rezolvă AI,
Ia să vezi ce bună-i pâinea veche dac-altceva n-ai.
Ce era de zis, s-a zis, da’ n-a auzit lume multă,
Așa c-o zic din nou din moment ce-i clar că nimeni n-ascultă:
Toți ne schimbăm, da’ nu băgăm la cap odată:
Mai scoți omul din c****, c****a din om niciodată!.
Inteligenta tre’ să tacă să nu supere prostia,
Așa e peste tot, nu doar aici în România.
La prețul corect și sentimentele dispar,
Lume mică, curve mari.
Inteligenta tre’ să tacă să nu supere prostia,
Așa e peste tot, nu doar aici în România.
La prețul corect și sentimentele dispar,
Lume mică, curve mari
Sensul versurilor
Piesa critică societatea românească, evidențiind corupția, superficialitatea și greutățile vieții cotidiene. Versurile exprimă un sentiment de cinism față de promisiunile deșarte și inegalitățile sociale.