De-aș avea o putere să pătrund în ochii tăi,
să-ți cunosc interiorul și-ale inimii bătăi!
De-aș fi mereu cu tine..
De-ai fi mereu cu mine! (toată viața!).
Indiscutabil, aș face orice! Tot ce e posibil și imposibil.
L-aș uimi pe David Copperfield să mut statuia libertății
din New York în Moscova, Berlin sau chiar în Piața Universității.
Aș distruge zidul chinezesc, l-aș face mii de bucățele,
aș crea zgârie-nori ce trec mai sus de stele.
Aș rupe vârf de munte și baza coaptă ce-l susține,
doar pentru o nobilă cauză: să fii mereu cu mine.
Îmi spui că nu e bine, îți spun mereu ceea ce gândesc,
dar nu-i normal să-ți spun ce simt pentru tine: te iubesc!!!
Moștenesc un dar strămoșesc, acela de a iubi,
iar când ți-o spun mă înjosesc, mă jignesc și plătesc,
pentru că în momentele de despărțire sufăr,
durerile sunt mari și nu au număr.
Și stând în fața ta, mă străduiesc să nu clipesc,
ca nu cumva o lacrimă să-mi curgă încet pe obraz,
ca nu cumva să vezi că sunt la necaz.
De-aș putea să-ți despleteșc pânzele inimii,
de-ai putea pătrunde în ochii mei, nu m-aș mai chinui.
De-aș avea o putere să pătrund în ochii tăi,
să-ți cunosc interiorul și-ale inimii bătăi.
De-aș fi: o cămașă de noapte să dorm cu tine nopțile,
de-aș fi o pereche de mănuși să-ți simt permanent mânuțele.
Te văd, sunt ca o lumânare ce se stinge în vânt,
tu ești flacăra ce m-aprinde și m-alină cu un dulce legământ sfânt.
Îți sărut fruntea, năsucul și-apoi buzele, dar simt urmele altor buze,
ridic privirea din pământ și nu știu de ce îmi cer scuze.
Într-un timp anost, fără rost mă simt prost și cred c-o să te pierd,
mă rog la lună, la soare să mi te dea înapoi,
dar repede vin peste mine recile ploi, plin de noroi și întuneric,
simt cum îmi pierd esența de om puternic,
în mine totu-i frig am ajuns într-o stare critică, de panică,
sunt la cel mai jos nivel, sper ca totul să fi fost un vis
de-o noapte neagră, să mă înșel..
Îți privesc ochii, sunt ca două scene
unde se joacă roluri diferite parcă din piesele shakespeariene.
Aerul ciudat ce nu-l pot expira,
parfumul rafinat ce nu-l pot inspira.
Mă situez pe primul loc în dramaticul top al suferinței,
eternul tău feminin face inutilă aplicarea măștii ignoranței.
Sensibilitate de floare de colț, se pare că frumosul și-a ghemuit trupul în existența ta,
se pare că va trebui să trag la sorți între iubire și persoana ta.
Sper ca, bateria instinctului să funcționeze
și-atunci când sufletul va vrea, s’acționeze
Oricum un singur lucru este clar:
spiritual, m-a străpuns ca un fulger!!!
Chip De Înger..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unei persoane care se confruntă cu o iubire neîmpărtășită și cu teama de a pierde persoana iubită. Versurile descriu sentimente intense de dor, suferință și vulnerabilitate, culminând cu o stare de criză emoțională.