E drumul meu, e viața mea,
E timpul încrustat în amintiri
A fost o clipă, poate un veac
Printre iubiri și-amăgiri.
E drumul meu, e viața mea,
Și rănile din piept încă mai cresc,
A fost ușor, a fost și greu,
Ah, viață, viață, mult te mai iubesc.
Refren: Dar dacă n-am cerut comori de la tine, viață,
Am cerut atât cât s-a putut.
Am cerut un licăr de speranță,
Tu mi-ai dat mai mult decât am vrut.
Și dacă lung sau scurt prin lume-mi va fi drumul,
Cât de greu ar fi destinul meu
Pân’ m-oi risipi pe drum ca fumul
Am să-i mulțumesc lui Dumnezeu.
E drumul meu, e viața mea,
Din spinii strânși prin tălpi mi-am făcut cruce
A fost puțin, a fost și mult,
Să cânt amarul lumii mi-a fost dulce.
E drumul meu, e viața mea,
Și strâng din dinți și merg către sfârșit
Am plâns, am râs,
Acum, dacă mă-ntrebi, sunt fericit.
Refren: Dar dacă n-am cerut comori de la tine, viață,
Am cerut atât cât s-a putut.
Am cerut un licăr de speranță,
Tu mi-ai dat mai mult decât am vrut.
Și dacă lung sau scurt prin lume-mi va fi drumul,
Cât de greu ar fi destinul meu
Pân’ m-oi risipi pe drum ca fumul
Am să-i mulțumesc lui Dumnezeu.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra călătoriei vieții, cu bune și rele, dar cu acceptare și recunoștință. Vorbitorul nu a cerut bogății, ci doar speranță, și este recunoscător pentru ceea ce a primit. În ciuda greutăților, își exprimă fericirea și mulțumirea față de Dumnezeu.