Pe poteca din grădină,
M-a luat tata de mână,
Uite-așa spunea mereu,
Ce-i aici rămâne al tău,
Și țin minte ca acum,
Că-mi spunea mereu taicu’,
Avem casă cu cerdac,
Mai tare ca un palat.
Ref:
Să nu vinzi casa cumva,
Câte zile vei avea,
Să nu scrii pe poarta mare,
Aici casă de vânzare, (x2).
Să nu pui tăblița-n geam,
Că dai moșia pe-un ban,
C-aș muri tata de viu,
Pământul-i din tată-n fiu,
Scriu câte un cuvânt mai Doamne,
Că dau via cu pogoane,
Via-i sfântă nu se vinde,
Că-i moștenită din părinte.
Ref:
Să nu vinzi casa cumva,
Câte zile vei avea,
Să nu scrii pe poarta mare,
Aici casă de vânzare, (x2).
De-ți înstrăinezi casa,
Vinzi copilăria ta,
Și-amintiri ce le-ai avut,
Cu toți care te-au crescut,
Bani ți-or trebui mereu,
Ascultă-mă ce spun eu,
Ne-om răsuci în morminte,
Via-i sfântă nu se vinde.
Ref:
Să nu vinzi casa cumva,
Câte zile vei avea,
Să nu scrii pe poarta mare,
Aici casă de vânzare, (x2).
Prin ogorul cu fântâna,
Ma lua tata de mana,
Uite asa spunea mereu,
Cei aici ramane-al tau,
Si tin minte ca acum,
Că-mi spunea cu foc taicu’,
Avem casa cu cerdac,
Mai ceva ca un palat.
Ref:
Să nu vinzi casa cumva,
Câte zile vei avea,
Să nu scrii pe poarta mare,
Aici casă de vânzare, (x2)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța casei părintești și a moștenirii primite de la strămoși. Este un îndemn de a nu uita de rădăcini și de a păstra cu sfințenie valorile transmise din generație în generație. Casa reprezintă copilăria și amintirile prețioase, iar vânzarea ei ar însemna pierderea unei părți importante din identitatea personală.