Stau cu tine față în față, îmi amintesc că ai fost o hoață
Mi-ai furat ce aveam mai bun, m-ai sedus cu ochii tăi
Acum sufăr după ei, într-o zi am să mă răzbun.
Da, da, da iubita mea, iubitica mea
Așa îmi umplu eu toată săptămâna
Cu gândul la noi, la buzele tale moi
Mă simt maturizat și m-am îndepărtat
De toți tovarașii mei, pentru ochișorii tăi
Eu aș da totul ca să fie iar ai mei
Că sentimentul meu nu este trecător
Și sufletul meu chiar plânge de dor.
Hai să recunoaștem că, în inima mea
În inima ta, unul fără altul ne facem viața grea
Cu orgoliu ăsta.
Tu nu mă prea iei în seamă, inima ta iar mă cheamă
Sufletul mi-l distrugi, nici tu nu știi ce vrei
Eu am mii de suspiciuni, că tu ai prieteni buni
Ei te-ar putea face să uiți de ochii mei.
Știu, știu, știu, altul nu o să mai fiu
Atâta timp cât mă iubești
Fidel îți sunt, fidelă îmi ești
Că asta e lucru mare
Să ții o relație în picioare
Nu cu zilele ca alții, ci cu ani ca mine
Nu fac comparație, că tu vei înțelege bine
Că eu nu bat câmpii, și asta o știi
Că al tău voi fi, și a mea mereu vei fi
Până când moartea ne va despărți
Că eu tot pe tine te voi iubi.
Hai să recunoaștem că, în inima mea
În inima ta, unul fără altul ne facem viața grea
Cu orgoliu ăsta
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele contradictorii dintr-o relație complicată, marcată de orgoliu și incertitudine. Naratorul își exprimă dorul și suferința, dar și suspiciunile legate de fidelitatea partenerei, recunoscând că amândoi se fac nefericiți.