Strofa I:
Toți par doar simpli spectatori
Când apari, parcă rulează un film în fața lor
De când ai intrat, ți-ai intrat în rol, pășești ușor
Agăți din zbor multe priviri, admiratori
Te-ncadrezi în orice decor, mereu atentă la orice detaliu
Faci lumea să pară perfectă
Faci lumea să fie atentă la mișcările tale
Când de la prima mutare, omori tot ce-ți stă-n cale
Ai stil, regie bine pusă la punct
Numere de magie pentru muritorii de rând
Eu printre ei, vagabond, de fapt, cam împuști tot
Sunt ca la prima beție de când te-am văzut
Și-am rămas mut, situația-i delicată
Nu știu ce simt dar nu mint, țara asta-i fermecată!
Fermecată de tine și de simplitatea ta!
Simplitatea prin care mi-ai furat inima!
Strofa a II-a:
Ai fi-n stare să pariezi că nu va fi bine, vezi?
Că poți s-o iei cum vrei, depinde cum interpretezi
Nu pretinde că nu vrei să impresionezi
Că nu ești cine vrei să fii, în filmul nostru, nu crezi, că
Eram doar doi străini, acum două minute
Da’ uite unde-am ajuns cu zâmbete, plouă
Ca două picături de rouă, parcă
Ne potrivim cu toate că nu e nimeni la apă
Încet să intre, încet, încet, perfect!
Oare să meargă totul? Și unui potop am ține piept!
Asta vrei? Știu! Asta vreau și eu, de fapt
Chiar dacă tac și bag toate vagaboantele-n pat
Dar de ele scap, pe tine te vreau mereu
Am nevoie de zâmbetul tău naiv, e drogul meu!
Tu ești drogul meu, dar de tine dau cam greu
Și în lipsa ta, de-asta bag la greu, că-i greu!
Sensul versurilor
Piesa descrie atracția puternică față de o persoană, idealizarea ei și sentimentul de dependență care se dezvoltă. Naratorul recunoaște impactul acestei persoane asupra sa și lupta cu absența ei.