Eu nu o să fiu îngerul tău, poate-o noapte
Ma va ispiti o rafală de vânt
Să te caut de undeva, de departe
Fără să-ți spun nici un cuvânt.
N-o să fiu îngerul tău niciodată
Poate-o secundă o să întârzii cândva
La telefon n-o să sun doar o dată
cât să aud „Alo, e cineva?”
N-o să fiu îngerul tău vreodată
Poate o secundă o să-ți apar în vis
cât să mă ierți c-am fost demodată și
că-am uitat tot ce ți-am promis.
Poți să mă strigi totdeauna pe nume
Oricum numele nu mi-l știai
Îngerii mor de ispită din lume
Și cine ajunge, hai spune-mi, în rai?
N-o să fiu îngerul tău vreodată
Poate o secundă o să-ți apar în vis
cât să mă ierți c-am fost demodată și
că-am uitat tot ce ți-am promis.
Eu n-o să fiu îngerul tău niciodată
Poate-o secundă o să întârzii cândva
La telefon o să sun doar o dată
cât să aud „Alo, e cineva?”
cât să aud „Alo, e cineva?”
cât să aud, cât să aud „Alo, e cineva?
E cineva? E cineva? E cineva?”
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și sentimentul de a nu fi putut fi persoana ideală pentru cineva. Vorbește despre promisiuni încălcate și despre imposibilitatea de a se ridica la înălțimea așteptărilor, lăsând în urmă un sentiment de pierdere și melancolie.