Dragul meu dintotdeauna,
De pleci ori stai îmi e totuna.
Am obosit de plictiseală.
Tabiet și tabinete,
Tu respiri în eprubete
Te ferești de boală.
Dar te iubesc atât deee.
Atât dee. atât de așa și așa.
Și te iubesc atât deee.
Atât de. atât de așa și așa.
Dragul meu îmi faci statuie,
N-ai pretenții, nu bați cuie.
Nu mai vrei copii că fac deranj.
Nu faci pauze de masă,
N-ai prieteni, n-ai nici casă,
Și nu-ți plac nuanțele de oranj.
Și te iubesc atât deee.
Atât dee. atât de așa și așa.
Și te iubesc atât deee.
Atât de. atât de așa și așa.
N-ai idei originale,
Ma tratezi ca pe icoane
Nu vrei să incomodezi.
Sunt femeie, nu păpușă
Pune gura și mă mușcă,
Știu, ți-e teamă că mă pierzi.
Și te iubesc atât deee.
Atât dee. atât de așa și așa.
Și te iubesc atât deee.
Atât de. atât de așa și așa.
Și te iubesc atât deee.
Atât dee. atât de așa și așa.
Și te iubesc atât deee.
Atât de. atât de așa și așa.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o relație disfuncțională în care naratoarea își exprimă iubirea față de un partener pasiv și lipsit de inițiativă. Versurile sunt pline de ironie, sugerând că, deși îl iubește, este frustrată de lipsa lui de pasiune și de teama de a o pierde.