Un tavan, o podea și 4 pereți
Izolat de restul lumii poți multe să înveți
Să lupți cu solitudinea, cel mai bun adversar
Să nu înnebunești când simți că e în zadar.
Să pui pe un cântar tonele de greutăți
Să urmezi un drum al tău pășind prin mii de bălți
Când speranțele se sting tu să știi să le dai viață
Chiar atunci când crezi că nu le poți face față.
În lumea asta de gheață fă-ți curaj și ieși în față
Sunt multe de văzut dincolo de ceață
Sub cerul albastru nori gri găsești suflete pustii
Invadate de ură și prost mod de-a trăi.
Ei trăiesc doar pentru bani, pentru putere, și faimă
Vezi în ochii tuturor durere și spaimă
Însă nu tre’ să te miri căci e o simplă abitudine
Vezi mult mai bine lumea îmbrățișat de solitudine.
Chiar dacă ești rupt de lume, asta nu înseamnă că ești fraier
E cum ai respira sub apă dar fără aer
Ca un pește ce se zbate să nu fie mâncat de rechini
La fel și noi ne chinuim să supraviețuim.
Încercăm să ne ferim de oamenii perverși
Căci ai numai de pierdut atunci când te verși
Gânduri ascunse ce le ții-n camera secretă
Dacă le-ai spus cuiva a doua zi devii vedetă.
Nu băga mâna în foc pentru nimeni niciodată
Indiferent că-ți e tovarăș, frate mamă, tată
Viața-i nedreaptă ca și supușii ei
Deci trăiește cum vrei dar ai grijă cine te iei.
Nu îți trebuie tovarăși care mai târziu
Te vor lăsa să putrezești în deșertul ăsta pustiu
Luptă pentru ce-ți dorești chiar dacă ești descurajat
Și pișate pe toți muștii care te-au subestimat.
Viața nu e chiar așa cum mi-am imaginat-o eu
N-am crezut că peste ani îmi va fi așa de greu
Mă plimb cu nobody bântuit de el mereu
N-am nevoie de false zâmbete în jurul meu.
Stau departe de belele că sunt sătul de ele
De gânduri rele cum ar fi să te vinzi pe lovele
De compromisuri, asasini ce ucid visuri
De minciuni, de vorbe goale reprezentate în scrisuri.
Solitudinea e un spin de care toți ne lovim
Ca un val care ne împinge către propriul destin
Și știm că prea puțini sunt cei ce ne susțin
Cei ce ne oferă un sprijin și speranța să trăim.
Viața se duce pe p*** ca sticla asta de vin
Risipim orice picătură, nu ne lăsăm până n’o golim
Și ne umple de venin gândul că o să găsim
Liniștea și pacea, doar atunci când o să murim
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de izolare și luptă interioară. Vorbește despre greutățile vieții, dezamăgiri și căutarea liniștii într-o lume ostilă, găsind uneori consolare în solitudine, deși aceasta vine cu propriile provocări.