Mai stai o secundă
Promit
Că n-o să dureze mult
Ăsta e ultimul cântec pe care ți-l scriu, pe care ți-l cânt.
Ești frumoasă așa cum erai
Îți spun, poate că ai uitat
Poate că ai uitat să mă iubești
Poate te-ntrebi dacă a meritat.
Și nu avem timp să ne spunem ce credem
N-avem timp să ne mai sărutăm
Nu găsim timp nici măcar adio să ne luăm.
Și decât să ne plângă de milă oricine
Mai bine
Să se iubească încă puțin
Noi să-i privim, poate-o să ne amintim.
Și decât să ne-ntrebe dacă suntem bine
Oricine
Să ne-ntrebe dac-am fost fericiți
Să ne-ntrebe dacă mai știm
Cum să facem să mai iubim.
Poate că ai uitat
Poate doar ai obosit de fapt
Dragostea e ca mersul pe bicicletă
Nu o uiți dar te poți plictisi de pedalat.
Am putea să mergem mai departe de fapt
Am putea să facem orice
Să te privesc în ochi nu știu dacă mai are rost
Poate nici n-o să te recunosc
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și acceptarea unei despărțiri iminente. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar recunoaște că dragostea s-a stins și nu mai există cale de întoarcere. Cântecul este un adio trist și o reflecție asupra a ceea ce a fost.