În dulapul ei nu ai unde să arunci un ac,
toate-s aranjate după culori, după tot ce-i este ei astăzi drag.
Ți-aș lăsa-o la ușă și-aș fugi departe, ți-aș lăsa-o ție pe cap,
aș abandona-o și aș ruga-o să aibă grijă de tine
când nu știu eu cum s-o fac.
Dar oricât aș încerca,
oricât m-aș strădui să scap de ea,
ea se tot ține după mine,
de parcă nu știe de tine cum să dea.
E numai o iubire,
nu ai ce să faci cu ea,
nu găsești sertare destul de încăpătoare,
pur și simplu te-ar incomoda.
E numai o iubire,
nu știe să facă nici un lucru care te-ar ajuta,
e plină de întrebări,
înțeleg și eu că ți-e mai bine fără ea.
Am încercat s-o învăț cum să te ajute prin casă,
atunci când faci câte ceva,
dar ea nu știe să se folosească decât de inima mea.
Și oricât aș încerca,
oricât m-aș strădui să scap de ea,
ea se tot ține după mine,
de parcă nu știe de tine cum să dea.
E numai o iubire,
nu ai ce să faci cu ea,
nu găsești sertare destul de încăpătoare,
pur și simplu te-ar incomoda.
E numai o iubire,
nu știe să facă nici un lucru care te-ar ajuta,
e plină de întrebări,
înțeleg și eu că ți-e mai simplu fără ea,
fără ea..
Sensul versurilor
Piesa descrie povara unei iubiri neîmpărtășite și dorința de a scăpa de ea, realizând că aceasta nu aduce beneficii persoanei iubite, ci doar complicații. Naratorul încearcă să se debaraseze de această iubire, dar ea persistă, fiind o sursă constantă de întrebări și disconfort.