S-a făcut dimineața,
ai ieșit să-ți iei un ziar cum te-ai trezit
Mi se pare lucrul cel mai firesc,
Mi se pare lucrul cel mai obișnuit.
Nici nu apuci să stai
că toți te întreabă ce ai
de parcă ar fi ceva sau poate cineva
Și nu mă cred atunci când le zic
că problema e tocmai că nu am nimic.
Dar poate ea va veni, dar ea va veni
Într-o dimineață friguroasă
O să-ți aducă Soarele în casă
Sau va veni, da, ea va veni
Într-o noapte cu stele
Să zburați printre ele
Ea va veni
Așa crezi și tu
Că va veni într-o zi
Sau poate că nu.
Cineva te-a întrebat „ce mai faci”
Și-ai răspuns imediat
„Bine, ce să zic..”
Te-ai învățat așa
Că sună mai bine
decât să spui că nu faci nimic.
Când stai treaz îți imaginezi
că timpul trece și-l pierzi
de parcă l-ai fi avut vreodată
Și-ți dai seama deodată
că nu dormi
Și nu poți s-o vezi
De fapt pierzi timp în care ai putea s-o visezi.
Dar poate ea va veni, dar ea va veni
Într-o dimineață friguroasă
O să-ți aducă Soarele în casă
Sau va veni, da, ea va veni
Într-o noapte cu stele
O să zburați printre ele
Ea va veni
Așa crezi și tu
Că va veni într-o zi
Sau poate că nu.
Da, ea va veni
Ea va veni
Într-o dimineață friguroasă
O să-ți aducă Soarele în casă
Ea va veni
Așa crezi și tu
Că va veni într-o zi
Sau poate că nu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de așteptare și speranță pentru venirea cuiva care să aducă bucurie și sens într-o viață monotonă. Naratorul se agață de ideea că această persoană va apărea, aducând lumină și aventură, deși există și o umbră de îndoială.