Singur într-o mare de cretini
Caut orizontul
Pierdut de al meu destin
O fac pe idiotul
Îmi caut scopul
Să-mi trăiesc a mea viață
Deși nu am multe lucruri
Cel puțin am și eu speranțe
Mă feresc de zdreanță
De prea multă vreme
Dar oricum o dau
Tot dau ea, băi nene
Nu se teme
O face pe nebuna
Eu mă dau timid
Dar tot îi sărut mâna
Fiindcă e deșteaptă
Are mai multe fețe
Se deghizează și ea
În diferite zdrențe
Nu se teme de probleme
E bazată nebuna
Are fantezii
Atunci când apune luna
E damă de pică
Fiindcă te face să-i cazi la picioare
Și atunci când ție lumea-i mai bună
Te face dintr-o singură mișcare
Are talente, scrie poezii demente
Nu se demachiază
Are sprintene permanente
E discretă, are vorbe la comandă
Are diamante-n păr
Și îți dă falsă speranță
Ce critic nu echilibrează balanța
Fiindcă e frumoasă, dar e proastă zdreanță
E nebună, trage non-stop cu tunul
Ea e proprie șefă
N-ascultă pe niciunul
N-are nevoie de sfaturi
Învață din greșeli
Că și-așa oricum
Nu ține cont de urmări
Se manifestă uniform
În diferite culori
Te face praf din prima
N-are nevoie de 3 încercări
Tu cauți comori
Ea le-a îngropat de mult
Și odată cu comoara
Și trecutul ei obscur.
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie complexă și independentă, cu un trecut obscur, care manipulează și fascinează. Naratorul este conștient de natura ei distructivă, dar rămâne captivat.