1. Măi băiete cu mustață
Cine naiba te răsfață
De umbli amorezat
În cămașă de bumbac.
Refren: Lasă băiete umblatu’
Că mandrele îți pun capu’ {bis}.
2. Unde s-a mai pomenit
S-ai avere din iubit
Și nici n-ai să pomenești
Iubești și te pricopsești.
Refren: „-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„.
3. Unde mergi și cât ai sta
Te-ntorci tot la casa ta
Și cât ai fi de iubit
Tot acasă-ești fericit.
Refren: „-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„.
4. Mandrele sunt învățate
Dai ca tine s-aibă șapte
De te fac din om neom
De n-ai liniște în somn.
Refren: „-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„-„.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă un avertisment amuzant despre pericolele iubirii și ale femeilor, sugerând că, indiferent de aventurile amoroase, fericirea adevărată se găsește acasă. Versurile îndeamnă la prudență în relații și subliniază importanța căminului.