1. Singur pe lume mai sunt
Fără nici un crezământ
Nu mai știu ce-i alinarea
Mie leagăn doar supărarea.
Refren: Firi-ai tu să fii de soartă
Că am muncit viața toată
Din bordei să fac palate {bis}
La băiat să le las toate.
2. Și zic verde bob-orez
Să vezi și nu poți să crezi
Veni vremea, mă-nsurai
Ce noră-mi căpătai.
Refren: Cum trece pe bătătură
Fără să-mi dea ziua bună
Să-i mai vezi cum stau la masă {bis}
De mine nici că le pasă.
3. Cât ești tânăr de folos
Mai ai în viață un rost
Iar când nu mai ai putere
Nu mai ai nici mângâiere.
Refren: Ești povară pentru toți
Blestemi copii și nepoți
Uită de tot și de toate {bis}
Și atunci asta e dreptate
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul de singurătate și regret al unui om în vârstă, care se simte neglijat de familie după o viață de muncă. El reflectă asupra ingratitudinii și a lipsei de respect din partea celor apropiați, simțindu-se o povară.