1. Stai cu mine, omule, să-ți cânt,
Că așa mi-a fost dat pe pământ,
Să fac omul de necaz să uite,
Să-i fac clipe-n viață fericite.
2. Să-i zic unul pe sufletul lui,
De dor și de dragostea dintâi,
Să-și depene amintirile,
Ușor să-i curgă lacrimile.
3. Dacă ai necaz, arză-l-ar focul,
Sau zici că te-a părăsit norocul,
Nu uita, toate sunt trecătoare,
Mai las-o-ncolo de supărare!.
4. Pune lăutarul ca să-ți cânte,
Că le uiți oricât ar fi de multe,
Și nu-ți mai face inimă rea,
Omule, că îți trece viața!.
5. Iar când ai o bucurie-n casă,
Atunci zici că viața e frumoasă,
Cu cei dragi când ești la veselie,
Îți urez numai așa să-ți fie!.
6. Și pui lăutarul ca să-ți cânte
Și cu el te iei pe întrecute,
Până dimineață chefuiești,
Pe toate ți-e dat să le trăiești.
7. Pune lăutarul ca să-ți cânte
Că le uiți oricât ar fi de multe,
Până dimineață chefuiești,
Pe toate ți-e dat să le trăiești.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la bucurie și uitare a necazurilor prin muzică și petrecere. Subliniază efemeritatea problemelor și importanța celebrării vieții alături de cei dragi.