Au, ce tristă-mi este viața.
Stau și plâng singur în casă
Că-s bătrân și necăjit
C-am muncit o viață-ntreagă
Și n-am folosit nimic.
Au, ce tristă-mi este viața
Nu mai știu ce să mai zic
Așa mi-a fost scrisă soarta
N-am putere ca s-o schimb
Am noroc de ai mei copii
Că îi văd și mai zâmbesc
Mai da-mi, Doamne, câțiva ani
S-am putere ca să-i cresc.
Nu contează banii mei
Mai de preț copii mei
Nu contează averea mea
Mai de preț familia.
Au, ce tristă-mi este viața
Nu mai știu ce să mai zic
Așa mi-a fost scrisă soarta
N-am putere ca s-o schimb
Am noroc de ai mei copii
Că îi văd și mai zâmbesc
Mai da-mi, Doamne, câțiva ani
S-am putere ca să-i cresc
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și regretul unui om bătrân care se simte neîmplinit, dar găsește alinare și speranță în familia sa, în special în copii. El cere lui Dumnezeu mai mult timp pentru a-i vedea crescând, realizând că familia este mai importantă decât averea materială.