Știu că nu mă vrei, dar mai dă-mi o șansă,
Nu mă alimenta cu o speranță falsă,
Citește-mă ca pe o carte
Și nu da foc paginilor,
Dincolo de formă, eu mai am un scop (x 2).
Știu că preferi cei ce te tratează urât,
Știu că preferi cei ce se dau ce nu sunt,
Știu că îți plac bogații,
Dar încearcă să treci dincolo de aparență,
O să vezi în excelență.
Știu că preferi fotomodele ca-n TV,
Știu că aspectul contează, dar e și o mare bestie,
O față de divă aduce siguranță, e favorizat,
Imaginea unui good guy n-are nicio șansă.
Refren:
Că deseori sunt bun, am de pierdut,
Știu, conștientizez,
Dar observ că ție îți face doar plăcere
băiatu’ rău ce visezi.
Că așa e logica umană, condamnat să fiu
Să nu găsesc jumătate, eu nu doar trăiesc, eu tre’ să mă simt viu,
Vreau să mă comport rece, dar nu-mi este în fire,
Dar încerc, măcar pot să înțeleg ce e plictisitor în mine.
Dar nu mă consideri, și voi așa faceți,
Când ăia vă înșeală căutați un umăr pe care să plângeți,
Cel mai bun amic
Pe care-l folosești doar când ai nevoie,
Ca apoi să-l abandonezi când dai de un superficial
Ce te vrea la nevoie, nu simte pentru tine ceva,
Dar tu îl divinizezi, selecție naturală,
Câștigă mereu cel nemernic.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea unui bărbat care se simte respins de femeia pe care o place, deoarece ea preferă bărbații care o tratează urât sau care se prezintă într-o lumină falsă. El critică superficialitatea și tendința de a idealiza persoanele nepotrivite, în timp ce ignoră pe cei care ar oferi o relație sinceră.