Condrea Stefan – Cât?

În fața ta m-am aplecat, am fost vinovat, îndepărtat
de lume de zile bune
Totuși am avut puterea să îți pot spune
ce însemni pentru mine, ce simte sufletul meu
când mi-a fost greu, m-am rugat la Dumnezeu
și mi-a dat, mi-a și luat, am greșit, am fost iertat
au trecut toate, dar nimic nu s-a uitat
parcă un înger blestemat deasupra noastră a vegheat
am fost speriat, nu știam ce dracu s-a întâmplat
cu mine, cu tine, nu mai știam ce e rău și ce e bine
eram ca un tren care sărise de pe șine, în fine
am observat că nu-ți pasă de mine, degeaba insist
m-am convins, focul dintre noi s-a stins
de fapt niciodată nu a fost aprins, ți-am zis
că nu vreau să mai simt gustul amar
am așteptat atâția ani, dar, în zadar.
cât să mai îndur, cât să mai suspin?
cât să-mi mai înec amarul în sticla de vin?
cât să mai plâng ca un copil după a sa jucărie?
cât să mai aștept, spune-mi și mie!
Am avut o ocazie de gol în minutu’ 90′
Am ratat, și am fost ținut rezervă pe veci
M-am antrenat să revin ca titular în viața ta
Dar tu deja ai primul 11 pe care nu îl poți schimba
ești o felină, ce trebuie îmblânzită
ți-am zis de-atâtea ori c-o să te fac fericită
poate că nu ți-am arătat, tot timpul am fost schimbat
la orice prostie am reacționat, dar m-am săturat
e un joc sfârșit, nu cred că mai există un început
la cât am așteptat, nu vreau să aștept mai mult..
trăiesc în trecut, îmi amintesc tot ce am făcut
nu pot ajunge la iubirea ta, ești ca un scut
te ascult, te simt, te întreb ce se va întâmpla?
cum se va continua povestea care mi-a schimbat viața?
e dimineața, m-am trezit, îmi plânge fața
gândul meu e șters și rece ca gheața.
cât să mai îndur, cât să mai suspin?
cât să-mi mai înec amarul în sticla de vin?
cât să mai plâng ca un copil după a sa jucărie?
cât să mai aștept, spune-mi și mie!