Poate da, poate nu, poate acum, poate știi,
Că nu va fi sau poate mă vei auzi,
Mă vei sprijini să nu cad,
Că sunt ca un nomad rătăcit,
Nu-mi găsesc locu’, arată-mi drumu’ și începe jocu’.
Da-mi totu’ da’ nu forța norocu’, că se stinge focu’..
Și poți să vezi ce simt chiar în ochii mei,
Și o să vezi în ei iubire în chip de porumbei
Și o să-ți dau fiori, o să mă adormi pe sunet de viori și de pian…
Dar ești departe,
Te vreau aproape, să îți șoptesc:
„Vreau să te iubesc”.
Vreau să te iubesc în șoapte..
Nu mai aud nimic decât vocea ta.. (decât vocea ta)
Ochii mei parcă nici nu văd pe-altcineva. (și strig spre tine)
Și strig spre tine nu m-auzi.. (și strig spre tine nu m-auzi)
Unde ești, unde te ascunzi?? undeee??.
Stai noaptea în pat,
Și te uiți la o poză făcută de tine,
Doar poza îți ține de urât,
Că ești departe și nu te aud,
Nu te văd, nu te simt, tu mă strigi
Vrei să știi unde mă ascund,
Vrei să știi unde sunt, îți spun atât..
Dacă aș afla cât te simți de urât,
Crezi c-aș veni să te salvez??
Nici nu știi cât te visez și
Vreau să fim ca doi copii..
Cu vorbe goale nu mă poți hrăni,
Cu mâinile legate nu mă poți opri,
Cu aripile frânte nu te pot salva.
Și se pare că doare.
Că zburăm mai sus de nori cu aripi murdare..
Dar ești departe,
Te vreau aproape, să îți șoptesc:
„Vreau să te iubesc”.
Vreau să te iubesc în șoapte..
Nu mai aud nimic decât vocea ta.. (decât vocea ta)
Ochii mei parcă nici nu văd pe-altcineva. (și strig spre tine)
Și strig spre tine nu m-auzi.. (și strig spre tine nu m-auzi)
Unde ești, unde te ascunzi?? undeee??.
Nu mai aud nimic decât vocea ta.. (decât vocea ta)
Ochii mei parcă nici nu văd pe-altcineva. (și strig spre tine)
Și strig spre tine nu m-auzi.. (și strig spre tine nu m-auzi)
Unde ești, unde te ascunzi?? undeee??
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și sentimentul de singurătate resimțit din cauza distanței față de persoana iubită. Protagonistul își strigă disperarea și își exprimă dorința de a fi aproape de celălalt, simțindu-se pierdut și neauzind decât vocea persoanei dragi.