E prea târziu pentru mine, oricum.
Ce ușurare ar fi să gândești așa acum despre mine.
Stau și pun cap la cap orice detaliu legat de tot ce s-a întâmplat…
Căci nervii mei au cedat de plictiseală.
Stau zile-ntregi treaz de atâta oboseală.
În timp ce tu nici nu știi că mai trăiesc,
Mi-am câștigat privilegiul să te urăsc.
Și e bine, parcă e mai cald
Să vezi totul în roșu, negru și alb.
În timp ce tu nici nu știi că mai trăiesc,
Știu unde stai: ascunde-te căci sosesc!
Respir doar ca să te enervez
Și mă afund în spațiul gol ce tu-l creezi.
Iată că vin să îți îndes undeva
Telefonul, scrisorile și poza ta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente intense de ură și dorință de răzbunare față de o persoană care a provocat suferință. Naratorul este obsedat de amintiri și detalii, simțindu-se consumat de emoții negative și dorind să provoace disconfort persoanei respective.