Chester – 300 de Km

Cântecul ăsta-i o poveste
Destul de întâlnită este
Include pixuri și foi
Scrisori rupte uneori
Așa statea, la birou scria
Era tot ce avea
Putea face altceva
N-o s-ajungem prea departe
Totuși vreau să cred că poate
Îmi spunea, ieșind din școală
La anu’ plec în capitală
Am să uit de tot
Da, am să uit de tot
Și-am să-ți fiu doi pași în spate.
De unde vin, nu sunt nici ploi
Nu sunt nici nori, da
De unde vin, iarna nu e
Chiar atât de rece, da.
Ne-am vedea în spate
La universitate
N-ai întârziat
Vreau să vii pe la șapte
Primăvara își arată fața
Și totuși tu nu ești
Acum în fața mea
Să fie oare vina mea.
Nu vreau să crezi că mă plâng
Însă te am prea des în gând
Așteptam, doar un dram de simpatie
Deși chiar doare asta-i ultima scrisoare
Nu mai aștept răspuns la această întrebare.
Aș vrea să știi
C-au fost și sunt
300 de km între noi
Aș vrea să știi
Că nu mai meriti
Nici sarea din colțul unui ochi.
La fereastra mea, eu și țigara
Și-aceleași remușcări
Poate o umbră-n spate
Ce-ar fi putut fi a ta
Să se-așeze lângă a mea
E vina mea
Să îmi spună cineva
Hai!.
N-o să vin la șapte
N-o să-ți mai stau în spate
N-o să-ți mai stau pe cap
Am dat tot ce era de dat
Ai să te-ntinzi pe spate
Și-n urechi doar șoapte
Ai să-nțelegi
A fost numai vina ta
E numai vina ta
E numai vina ta