Împrumutați-vă la bănci și-o să muriți în stradă
Deposedați de mândrie și bolnavi în stare gravă
Vorbesc serios, așa să mă aflu-n treabă
Creditele-s numere-n servere, adică labă.
Construim averi pe minciuni electronice
Primim ordine și sfaturi de la persoane comice
E un cerc închis, un vis menit să ne dispere
Când banii vorbesc, adevăru’ e redus la tăcere
Suntem dresați cu lapte și miere, cu gust de fiere
Factorul uman dispare când ai de luat numere
Vreau să spun exact ce vreau să spun, nu ce se cere
N-am suflet de slugă slută cu ambiții mizere
N-ai vrea să ai coșmarele mele, respir deci plătesc
Văd lumea altfel decât voi, ca pe un fals grotesc
E scris pe ziduri cu sânge de fraieri, care-au căzut
Și au decăzut cu șansa unui nou început.
Refren:
Statul e tarfă cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea, după ce mori.
Poți să urăști o lume-ntreagă, până la noi,
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori.
Statul e tarfă cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea, după ce mori.
Poți să urăști o lume-ntreagă, până la noi,
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori.
Vorbiți în șoaptă cu juma’ de gură, strângeți din dinți,
Tre’ să fim grași, inculți, ascultători și cuminți.
Inhalăm praf și jeg între betoane fierbinți,
Copiii copilăresc pe facebook, fără părinți.
Luați-o ușor, nu vă grăbiți să mă puneți la zid,
Poa’ să vă cadă-n cap guverne, nu se schimbă nimic
Și parcă hoții s-au unit, într-un singur partid
Asta nu-i globalizare, fraiere, e genocid.
Plecați afară la cules, aici e un pustiu cinstit
Și nu v-a fi mai bine-n România, nu produce nimic
Nu mai avem armată, industrie, ne-am lins de resurse
Avem imunitate, am greșit, ne cerem scuze!
Luați aminte, statul e un fals părinte
Reptilă cu sânge fierbinte, cu Dumnezeu înainte
La f****t copii și jefuit morminte,
Nu mă inspir din cărțile sfinte
Și nu vă fac zece albume cu șapte cuvinte.
Refren:
Statul e tarfă cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea, după ce mori.
Poți să urăști o lume-ntreagă, până la noi,
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori.
Statul e tarfă cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea, după ce mori.
Poți să urăști o lume-ntreagă, până la noi,
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori.
Sensul versurilor
Piesa este o critică dură la adresa statului și a sistemului politic corupt, văzut ca o entitate abuzivă și exploatatoare. Artistul îndeamnă la auto-conservare și la refuzul de a se conforma unui sistem opresiv.